Dac? tot v-am povestit aici despre cum am încropit o mas?, vineri sear?, de dragul unui mujdei de usturoi, m?car s? vede?i ?i pentru ce mi-am pierdut eu timpul.
Se iau c??eii de usturoi, se taie feliu?e, se dau cu pu?in? sare ?i se zdrobesc. Sigur, a? fi putut s?-i trec prin storcitorul metalic (nu ?tiu cum exact se nume?te scula aceea), dar r?mân la p?rerea mea c? usturoiul e mai gustos atunci când este b?tut bine, prin metoda tradi?ional?.
Dup? ce am ad?ugat câ?iva stropi de ulei de m?sline ?i un praf de piper, l-am amestecat bine. Am aruncat apoi deasupra o jum?tate de linguri?? de hrean ras (nu prea mult, s? nu acopere gustul usturoiului), o lingur? de smântâna, câ?iva stropi de miere ?i dou? fire de m?rar tocat m?runt.
Ce a ie?it din amestecul ?sta am sub?iat cu lapte. Cinci minute mai târziu, sosul rezultat se l?f?ia pe o pulp? de pui înn?bu?it? cu sare, piper ?i bulion ?i învelit? apoi în p?tur? de m?m?ligu??...
Atâta a fost. C? s-a terminat repede, nu avea r?bdare vinul ro?u în pahare, se cerea b?ut ca s? sting? iu?eala usturoiului. Orice s-ar zice, nimic în lumea asta nu se compar? cu o mâncare cald? ?i bun?, venit? la timp pentru un fl?mând...
Comentarii:
Nu poate românul să dea o reţetă de mâncare fără să nu se umfle glanda poetică în el şi să tragă o diaree sentimentală ce-ţi taie pofta de mâncare.