Reteta Aluat fraged

în acest aluat, elementele de baz? — untul, oul, zah?rul, f?ina vor intra în diferite propor?ii, uneori combinate ?i cu alte elemente. Propor?ia de baz? este: 300 g f?ina, 200 g unt, 100 g zah?r pudr?, 2 g?lbenu?uri, un vîrf de cu?it sare, un plic cu zah?r vanilat. Din acest aluat foarte fin se pot face tot felul de fursecuri (rondele, covrigei, cununi?e, tarte) ?i foaie de pl?cint? cu fructe sau cu brînz? etc.

Aluaturile nisipoase realizate din elementele de baz? indicate anterior, sînt fragede, f?r? a avea nevoie de alte adaosuri — praf de copt, bicarbonat de sodiu, bicarbonat de amoniu (amoniac alimentar) sau drojdie care s? le fr?gezeasc?; îns? cînd în compozi?ia lor se adaug? smîntîn? sau lapte, este nevoie de aceste adaosuri, altfel devin cleioase la copt.

Modul de preparare cel mai corect este s? se frece, 2—3 minute, gr?simea cu zah?rul (cu lingura) într-un lighena?, ca s? se moaie ?i s? se omogenizeze, încît s? se poat? încorpora repede toate celelalte adaosuri, f?r? s? se amestece prea mult. Fr?mîntatul prelungit face ca aluatul nisipos s? se taie, adic? s? se separe gr?simea din el (se brînze?te). în acest caz, aluatul se poate repara, dac? se adaug? pu?in lichid (ap?, lapte, smîntîn? etc.) care-1 va înmuia, încorporîndu-se gr?simea care s-a separat. Pentru a deveni din nou sf?rîmicios ?i fraged, trebuie s? se adauge ?i o substan?? care s?-l afîneze — praf de copt, bicarbonat de sodiu sau bicarbonat de amoniu. Aceste substan?e chimice se amestec? cu f?ina care, de obicei, se adaug? în compozi?ie la urm?. în prezen?a unui lichid din aluat, ele se descompun ?i degaj? bioxid de carbon, îns? numai cînd preparatul este în cuptor, la c?ldur?; bioxidul de carbon se dilat?, f?cînd aluatul poros, adic? sf?rîmicios, fraged. Cînd praful de copt sau bicarbonatul de sodiu vine în contact cu o substan?? acr? (acid?) aflat? în compozi?ie — zeam? de l?mîie, iaurt, smîntîn?, bioxidul de carbon se degaj? imediat, la rece. Important este, ca bioxidul de carbon s? se r?spîn-deasc? în toat? masa aluatului, adic? dup? ce au fost ad?ugate toate ingredientele, inclusiv f?ina, f?cîndu-1 astfel, în timpul coptului, s? se despart? în p?rticele foarte mici, adic? s? devin? poros, nisipos, nu cleios. Se poate trage u?or concluzia, ce gre?it este obiceiul de a „stinge” praful de copt sau bicarbonatul cu o?et, în afara aluatului (ca s? se evite mirosul caracteristic al bicarbonatului, în special); se produce instantaneu „o fierbere” cu eliminarea bioxidului de carbon care, astfel, se pierde ?i ceea ce r?mîne ?i se adaug? în aluat nu mai are nici un efect. Se poate folosi orice substan?? acr? (iaurt, smîntîn?, zeam? de l?mîie sau o?et) în aluaturile în care s-a pus bicarbonat sau praf de copt, cu condi?ia ca una dintre ele, fie praful de crescut, fie substan?a acr? s? fie ad?ugat? chiar la urm?, pentru ca degajarea bioxidului de carbon, produs prin combinarea lor, s? aib? loc în toat? masa aluatului, pentru a-l fr?gezi.