Exista zeci de specii de arbori de soc care cresc in jurul lumii, mai mari sau mai mici, unii mai apreciati decat altii. Printre cele mai populare tipuri de arbori de soc sunt:
Socul european: numit "Socul Negru", pomul produce fructul care este ravnit de fitoterapeuti pentru scopuri medicinale. Copacul este, de asemenea, cel mai inalt dintre arbustii de acest fel, ajungand la o inaltime de 30 de metri. Fructele acestui copac sunt otravitoare in stare bruta, dar atunci cand sunt fierte acestea ofera o serie de beneficii medicinale.
Socul American: Aceasta specie, asa cum spune si numele este originar din America (de Nord) iar plantatii se gasesc la est de Muntii Stancosi. Varstnicul american creste la aproximativ 10 metri inaltime si este un arbore ornamental. Proprietarii de case din Statele Unite folosesc acest copac pentru a infrumuseta drumurile de acces si trotuarele. Florile socului american sunt albe iar fructele au o culoare mov inchis
Socul Albastru: copacul este cunoscut pentru culoarea de un albastru-cobalt a fructelor sale, care sunt recoltate toamna tarziu.
In tara noastra este intalnit ca un arbust de talie medie, care creste la marginea padurilor, in zone de campie si de deal. Are o inaltime de 5-6 metri. In scop terapeutic se folosesc fructele, florile, frunzele sau scoarta tulpinii.
Socul se cultiva in special pentru fructele si florile lui. Fructele de soc se recolteaza numai toamna cand sunt bine coapte. Pentru a fi folosite in uz intern, fructele de soc trebuie sa fie foarte bine coapte. Fructele de soc sunt niste bobite de culoare neagra, cu un gust usor dulceag si un miros puternic aromat.
Socul este o planta cu proprietati medicinale cunoscute inca din evul mediu. Egiptenii au folosit florile de soc pentru tratamente cosmetice. Grecii au folosit radacina pentru a prepara un ceai cu efect laxativ. Multe triburi indiene stravechi au folosit fructele si florile de soc in ceaiuri si alte bauturi in scopuri medicinale.
In lumea culinara, boabele de soc coapte si extracte din flori sunt folosite pentru a crea: placinte, ceai, gem, siropuri, sosuri, supe, vin, suc, dulceat a, muffins, chiar si paine. Fructele negre pot fi consumate doar atunci cand sunt coapte si fierte. In stare cruda, necoapte sunt toxice si ar trebui evitate.
Florile de soc se culeg in zilele insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie si constituie materia prima pentru anumite preparate medicinale.
Comentarii:
Oare nu ati putea scrie articole despre plantele medicinale cand acestea sunt in sezon? Ar trebui sa va ganditi si la acest aspect!
Preparatele din soc sunt forte iritante pt.colon.
Nu ne-ati spus ce era mai important, si anume care sunt acele "scopuri terapeutice" sau "medicinale", adica la tratarea caror afectiuni, suferinte etc. sunt utile diversele parti ale socului? Se folosesc la "tratamente cosmetice" in ce scop? Ne spuneti doar ce faceau egiptenii si grecii antici cu socul.
De ce nu menționați și contraidicațiile? De exemplu socul nu poate fi folosit de cei cu colon iritabil deoarece irită foarte tare colonul.
Se pot spune mai multe despre soc