Descoperita initial ca si buruiana, secara a fost luata in cultura ulterior graului si orzului. Se remarca prin faptul ca reuseste sa creasca pe soluri acide si nisipoase, in zone cu clima rece si umeda sau in zone secetoase si devine astazi a doua cereala “panificabila” dupa grau, cultivata in primul rand pentru hrana omului.
Boabele de secara sunt mai greu de prelucrat decat cele de grau si de aceea faina de secara contine in starea finala mai multi nutrienti decat faina de grau.
Prin macinarea secarei se obtine faina utilizata in panificatie, iar tarata constituie un furaj valoros pentru bovine si ovine.
Faina de secara este mai neagra decat cea de grau, si se foloseste in special la prepararea painii.
Printre vitaminele continute de painea de secara se numara retinolul, niacina, acidul ascorbic si tiamina. Are multe fibre si un continut scazut de gluten, este o sursa excelente de sodiu, fier si zinc. De asemenea, acidul folic si seleniul din painea de secara au efecte benefice asupra organismului.
Painea de secara este un aliment cu valoare nutritionala importanta deoarece:
- secara este o sursa importanta de magneziu;
- este o sursa importanta de fibre;
- ajuta la pierderea greutatii, fiindca da imediat senzatia de saturare;
- are un continut caloric scazut;
- faina de secara determina o secretie scazuta de insulina, prevenind astfel aparitia diabetului zaharat.
Comentarii:
Dar conținutul scăzut de gluten face ca pâinea de secară să crească greu și să se coacă și mai greu, rămâne puțin lipicioasă la mijloc. Pentru o pâine obișnuită are nevoie să fie amestecată cu făină de grâu (dar nu furajer, deoarece și acela are puțin gluten).