Strudel cu mere vienez - Neuschwanstein, castelul de vis

Lumea germana e legata direct de aceasta prajiturica: "apfelstrudel" sau asa cum il cunoastem cu totii, strudelul cu mere si cu sos de vanilie. O prajiturica fina, delicata, gustoasa si pe cat de eleganta, pe atat de usoara.

Istoria culinara spune ca e o prajitura traditionala austriaca, mai precis ca a fost creata intr-o veche patiserie vieneza, devenind ulterior, prajitura tipica a Imperiului Austro-Ungar.

Povestea ei insa coboara pana in vremurile Imperiului Bizantin si se pare ca a intrat in bucataria austriaca prin influentele culinare venite din Bosnia si Croatia, unde poarta numele de "burek". Nici turcii nu sunt straini de aceasta prajiturica pe care ei o umplu cu nuca si o numesc baclava. Abia prin secolul XVII strudelul a devenit celebru si este mentionat intr-una dintre vechile carti de bucate pe care le puteti gasi inca in biblioteca statala din Viena.

Cert este ca in prezent aceasta prajitura a devenit "copilul de suflet" din multe bucatarii europene, fiecare decretand-o mai mult sau mai putin ca fiind creatia sa traditionala.

Insa in acest moment povestea se opreste in fata portilor enorme ale unui castel de vis: Neuschwanstein si in fata istoriei sale neobisnuite.

Chiar daca acest castel a devenit celebru abia dupa ce Disney l-a ales ca locul de desfasurare al povestii "Frumoasa din Padurea Adormita", Neuschwanstein nu are de-a face chiar nimic cu aceasta poveste. A fost construt in timpurile lui Otto von Bismarck, de catre tanarul rege Ludwig II. Acesta isi dorea sa aiba un loc ascuns, departe de lume, un loc in care idolul sau - Richard Wagner sa isi puna in scena creatiile muzicale, mai ales opera "Lohengrin". Voia ca acest castel sa fie loc de adapost la batranete pentru artagosul si pasionalul compozitor. Tanarul incerca sa fuga departe de responsabilitatile de rege intr-o Europa agitata si pe punctul de a izbucni. Preluase puterea la doar 18 ani. Era legat de povestile si legendele medievale cu care si-a decorat tot castelul. Povestile oamenilor spun ca pentru a-si construi visul ar fi golit visteria Bavariei, lucru departe de adevar. De altfel, Ludwig n-a apucat sa se bucure de munca lui. N-a reusit sa termine constructia castelului inainte de a muri.

Istoria e uneori ironica: nici Ludwig n-a apucat sa stea vreodata pe tronul din sala somptuoasa a castelului Neuschwanstein, dar nici Wagner n-a apucat sa puna pasul in acest castel. A fost exilat de Bismarck pentru convingerile sale politice. A reusit insa sa puna in opera, legenda preferata a regelui sau: "Lohengrin", transformand-o intr-o veritabila piatra de hotar a culturii umanitatii, dintr-o cvasi-anonima poveste medievala. Izgonirea sa din Bavaria a facut ca sotii germani sa rasufle usurati. Wagner nu era pasional doar in politica nationalista pe care o imbratisa, influentata de idei fasciste inainte ca fascismul sa fi imbracat forma clara a ideologiei cunoscuta noua. Wagner era omul extremelor in tot ceea ce facea. N-a reusit sa faca fericite femeile pe care le-a iubit, insa a iubit pana la fanatism un rege si si-a iubit la fel si cainii. A fost un om cu un caracter dificil, cum grea e uneori si muzica sa.