COMPOT DE MERE

mal

La inceputul lui octombrie am fost in vizita in satul meu natal (Costeiul de Sus- TM) .

Nu merg foarte des, desi mi-e dor sa zburd (cu toate ca n-am convingerea ca mai sunt in stare :)) ) pe Valea Popii ...pe Zapogini ...pe Valea Cashi ...la Stean (un muntisor care mie mi se parea enorm cand eram copil). Uai, da!... si pe la nucu' lu' Pincea...sa plec cu buzunarele doldora de fructele lui mari .:)

M-am uitat si acum cu jind la Magura acum impadurita si greu accesibila.. Magura si Tarshala 'Nalta erau (si sunt) cele mai impunatoare dealuri din satul meu. Duminica de duminica urcam pe Magura (in copilaria mea erau cel mult capsuni salbatice pe acest deal ) cu prietenii mei din sat si cautam sa zarim cursul Begai, fabrica de la Margina, releul tv de la Cosevita , tunelul de pe calea ferata care despartea judetul TM de HD. ...si cate altele .

Acela era "acoperisul lumii" noastre :)) Inca nu-mi vine sa cred ca nu mai pot sa ma bucur de panorama ce ne-o oferea Magura...si sunt trista pentru asta.

Am insa ceva care ma alina :)

De fiecare data cand plec inspre Timisoara, matusile si nanele ma cadorisesc cu ce au ele mai bun : prune, nuci, mere, ardei si alte zarzavaturi si cate si mai cate alte bunatati, pe care eu le pretuiesc mai mult decat isi imagineaza ele ca o fac.Pentru cel putin o saptamana ma bucur de mica mea comoara ca nimeni alta. :)

Savurez cu toata fiinta gustul de fruct autentic romanesc, gustul copilariei mele ...si nu rare sunt momentele cand imi dau lacrimile .

Printre alte bunatati nepretuite, a fost si o poala de mere de la matusa Ana lu' Ostolosh...pe care le-am rontait aproape batandu-ne pentru ele.:))

Am salvat insa cateva ca sa ne fac si un compot pe care l-am servit cald, indulcit cu un pic de zahar si aromat cu scortisoara.

Am curatat merele si le-am taiat feliute. Zaharul l-am pus in apa si i-am dat cateva clocote cat sa iasa un sirop. Am slobozit in el merele, am amestecat , am pus capac oalei si am stins focul.

Dupa 15 minute compotul meu era gata de pus in cani .

A iesit dulce acrisor si cu o aroma inconfundabila de mar.Cu un praf magic de scortisoara in amestec a tinut cu brio piept unei zile friguroase si ploioase de octombrie .

L-am savurat ca si cand ar fi fost ultimul compot ...si probabil ca e ultimul pana la anu' ...sau pana cand Domnul o sa ingaduie sa vizitez iar satul unde am crescut . :)